Din ciclul „Te pui la mintea copilului”

Din ciclul „Te pui la mintea copilului”

Din ciclul „Te pui la mintea copilului” am sa va povestesc cum am petrecut noaptea trecuta…mai degraba dimneata devreme, pentru ca se intampla undeva pe la ora 4. Ora la care Emma se trezeste de foame. Noi cunoastem deja tot drill-ul, ne trezim cu totii, unul sta cu ea, altul face laptele, ea papa, apoi toata casa doarme. In tot acest proces, aproape de fiecare data intervine si TV, care trebuie sa fie pus pe ceva muzica pentru ca don’sorica mititica sa-si poata bea laptele pe ritm de raggae :-). De foarte foarte multe ori ne-am pus in cap (eu si cu tati) sa incercam sa-i mai schimbam din obiceiurile astea neobisnuite si usor ciudate. Tot in idea in care vreodata, nu vom fi la noi acasa si nu vom avea la dispozitie mereu TV, sau mai stiu eu ce astfel de gadget-uri la indemana ca sa o multumim pe deplin. Am tot zis ca „gata, e ultima oara, de data viitoare ciuciu TV”, dar probabil ca de vina era si ora tarzie in noapte, iar noi cu ochii cat cepele… si unde mai pui ca in timpul saptamanii unul dintre noi trebuie sa fie apt de munca dis-de-dimineata….am cam lasat-o moale cu impunerea in fata „micilor placeri „ale vietii Emmei  :-).

Pana azi noapte. S-a trezit din nou, cum frumos ii este obiceiul, am servit-o imediat cu licoarea miraculoasa, dar la schimb nu am mai primit si noi somnul bine-meritat, ci o serie de plansete si urlete. Pentru ca am hotarat ca la ora aceea lumea doarme, nu sta sa se uite la Conect-R si Velea. Drept urmare, am inchis TV. Moment in care a inceput show-ul. Tavalit prin pat, tipat, plans isterical necontrolat, urlete in toata regula. Unde mai pui ca toate astea s-au amplificat in secunda in care ne-am permis sa inchidem si lumina in camera. Cum asa? Dar ce, noi oare nu puteam sa dormim cu bumti-bumti in cap si cu becu’n felinare? Foarte urat din partea noastra…iar pe deasupra mai era si ea care vroia sa ne calareasca si sa ne chitaie, ca doar nu era decat 4 dimineata :-). Radem, glumim, dar nu prea e rasul cel bun. Deja imi dadusem seama ca toata scena miroase a manipulare si trebuia sa schimb atitudinea.

Drept urmare, i-am povestit ca ea daca nu are somn poate sa faca ce vrea, sa mearga in camera ei sa se joace, sau cu noi in camera, numai ca noi vrem sa dormim. Am intrebat-o daca vrea sa faca nani cu mami si tati, iar raspunsul ei a fost un NU categoric. Dupa ce i-am explicat ca mami si tati se vor culca, am inchis TV si lumina. Au inceput plansetele. timp de mai bine de 15 minute. Tati intre-timp nu a mai suportat si s-a dus in cealalta camera, ea dupa el, tot plangand. Apoi vine la mine, tot plangand. Tati, din nou nu mai suporta, vine la noi in camera, ea plangea. Apoi merg eu cu ea la ea in camera, ea tot plangea. Nici asa nu era bine, nimic nu-i intra in gratii. Se vedea clar ca era rupta de somn, dar nu vroia sa cedeze sub niciun chip. Apoi, dupa aproape 2 ore de tura-vura prin casa, am dat drumul la toate becurile si mi-am pus de mancare, imi era foame de ceva timp dar am tot zis ca poate se va culca ea inainte. Cat timp mi-am incalzit bolul de lapte cu cereale, Emma mea era deja pe taramul viselor, cu bec aprins, cu zgomot de fundal si cu sforaitul lui taica-su langa ea. M-am uitat la ceas, 6 juma. Dupa ce am terminat de mancat, am scris un mare afis si l-am lipit de TV cu ” NU TV!!!”. Asta ca se ne aminteasca mereu cand vrem sa ne lasam dusi de val, ca sa nu zic pacaliti :-).

Cu toate astea sunt mandra ca i-am tinut „piept” si nu am cedat dandu-i din nou drumul la TV. Azi un pic, maine mai mult si tot asa, speram sa scapam de anumite obiceiuri proaste.

 

Comments are closed.