Despre trecut

Despre trecut

Cateodata ajungem la un punct unde, fara sa vrem, privim in urma, in trecut. Spun fara sa vrem, pentru ca eu una, nu prea am vrut sa zabovesc prea mult privind in trecutul meu. De cand ma stiu, am preferat sa-i inchid usa trecutului meu in nas. Asa am ales atunci sa fac fata, separand complet trecutul de prezent si viitor. Dar se pare ca odata cu inaintarea in varsta… odata cu lucrurile care ti se intampla… vrei, nu vrei… ajungi la un moment dat in care privesti in trecut. Stiam probabil inca de pe atunci, ca daca aleg sa privesc prea mult in trecut, nu voi mai fi unde sunt astazi acum. Ceea ce ma face sa fiu recunoascatoare pentru puterea de atunci. Acum, clar privesc totul cu alti ochi. Intuitiv s-ar intelege ca as privi mai matur, mai intelept, datorita trecerii anilor. Numai ca este exact opusul. Pe langa faptul ca nu reusesc sa-mi aduc aminte extrem de multe lucruri, pe cele pe care mi le amintesc totusi, nu le prea inteleg. Dar suntem ceea ce suntem si prin prisma trecutului nostru. Chiar daca uneori nu ni-l mai amintim sau intelege, la momentul potrivit, probabil ne-a facut sa fim mai buni ca oameni.

In viata trecem prin multe, unele bune, altele rele. Dar cred ca, daca ar fi sa fac o clasificare, cred ca cele rele ne definesc mai mult ca oameni si ne ajuta sa devenim mai puternici si mai pregatiti pentru a face fata oricarui obstacol in viata. Exista si un proverb care spune ca „ce nu te omoara, te intareste” iar eu chiar cred foarte mult in asta.

Se intampla automat atunci cand te gandesti la trecut, sa te autoevaluezi ca persoana si sa alegi momentele din viata care te-au marcat, pentru a fi definitorii persoanei care esti azi. Vei fi surprins sa constati ca, de fapt cele minore au  contat mai mult.

Plonjand cu gandul printre ani, ajung si la prezent. Acolo unde este Ea, Emma mea, a noastra…impreuna cu El. Si stiti cum se spune… „a meritat tot drumul facut” ­čÖé

Iar ca tot vorbim despre trecut si cum ne defineste el ca oameni, nu pot sa nu ma gadesc, oare cum va arata trecutul Emmei. Oare o va face o persoana mai buna, mai inteleapta? Va fi un trecut frumos, ideal, lipsit de durere si suferinta? Nu am de unde sa stiu nimic din toate acestea. Pot doar sa sper ca indiferent cum va arata trecutul ei, la final, prezentul sa fie frumos si ideal.

 

 

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicat─â.

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.