Despre nevoia de a fi mama full time

Despre nevoia de a fi mama full time

Inca de pe vremea in care eram insarcinata aveam un sentiment cum ca menirea mea pe acest pamant este sa devin mama. Simteam cum ma copleseste pe zi ce trece mai mult si mai mult, dar intr-un sens bun, de daruire si iubire neconditionata. M-am bucurat din plin de acea perioada. Am stiut mereu ca atunci cand voi fi insarcinata, cel mai important lucru pentru mine va fi sa-i dedic cat pot de mult din timpul limitat impreuna. Limitat – pentru ca doar 9 luni putem creste si dezvolta ca o singura fiinta. Doar 9 luni sunt suficiente pentru a ne uni pentru totdeauna. Am avut sansa de a petrece o mare parte din acest timp acasa, numai cu tine si cu tati. Am crescut impreuna, toti trei. Am trecut impreuna peste orice obstacol dar si peste orice bucurie. Toate astea ne-au apropiat incredibil de mult si ne-au dat fiecare in parte, cate ceva din care sa invatam. Fiecare miscare a ta in burtica era ca o sarbatoare pentru noi, ne bucuram si incercam mereu sa imortalizam momentul. Avem sute de filmulete si poze ca dovada :-). Ne trezeam impreuna in fiecare dimineata, iar atunci cand te strigam, tu mereu imi „raspundeai” cu cate un imbold de manuta sau piciorus. Cand te „atingea ” tati, te calmai de fiecare data. A fost mirific de frumos, chiar si atunci cand a trebuit sa stau tintuita la pat, pentru ca sarcina sa mearga pana la termen. O perioada la care nu ma voi mai intoarce vreodata.

Acum, dupa 1,8 luni de mama full time, de stat numai cu tine, 1,8 luni tot la fel de mirifice ca si cele 9 precedente, din pacate, va trebui sa ma intorc la serviciu. Spun „din pacate” pentru ca nu este un lucru pe care sa mi-l doresc, dimpotriva, urasc faptul ca trebuie sa ma intorc. M-am regasit pe mine de cand te am in viata mea, am gasit menirea mea pe acest pamant dupa cum am mai spus, si simt ca toate astea se vor termina, in secunda in care ma voi intoarce la serviciu. Imi place enorm de mult sa petrec timp cu tine, sa ne trezim impreuna si sa ma strigi in fiecare dimineata, sa ne petrecem ziua dupa cum avem noi chef, fara restrictii, fara oprelisuri. Nu sunt pregatita pentru asta. Nu sunt pregatita inca pentru a te vedea doar cateva ore pe zi. Ma doare sa stiu ca vor fi lucruri pe care le vei face iar eu nu voi fi langa tine. Ma doare si pentru mine, ca mama, ca nu voi mai fi acolo sa le vad, dar si pentru tine, poate vei dori sa fiu si eu langa tine atunci cand le vei face. Tati zice ca nu e asa, ca o sa aibe el grija, daca se va intampla, sa le vad si eu seara, cand voi ajunge acasa. In felul asta nu voi pierde nimic. Cel putin asa ii place lui sa ma faca sa ma simt putin mai bine. Stie cat de greu imi este. Apreciez asta, numai ca tot doare. Simt ca e prea devreme pentru tine, pentru mine. M-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca eu sunt om mare si cumva as face ca sa pot indura dorul si lipsa ta de peste zi, trebuie sa fac asta pentru a nu innebuni de-a dreptul. Dar ma gandesc la tine, la ce simti tu, oare tu cum vei trece peste lipsa mea…cum vei intelege ca mama e mama doar pentru jumatate din zi sau mai putin…gandul asta ma sperie cel mai mult. Sa nu te afecteze pe tine cumva. Ultimul lucru pe care as vrea sa-l fac este sa stiu ca tu suferi din cauza asta. Ma pregatisem cumva pentru varsta de 3 ani, atunci consideram ca e ideal pentru un copil sa se „detaseze” de sanul mamei. Inca consider asta. Pana atunci se formeaza EU-il interior, moment in care are nevoie de siguranta, increderea  si iubirea ambilor parinti in viata lui, pentru a-l pregati pentru tot restul vietii. Odata puse bazele solide inca de la temelie, il ajuti cu un start foarte bun in viata. Oarecum simt ca gresesc nefiind alaturi de tine in tot acest timp, simt ca te-as dezamagi, ca nu-ti ofer sprijinul de care ai nevoie zi de zi. Simt ca ratez cea mai frumoasa perioada din cresterea ta. O perioada la care nu ma voi mai intoarce vreodata.Watch Froning The Fittest Man In History (2015) Full Movie Online Streaming Online and Download

Singurul motiv real care m-a facut sa accept intoarcerea mea la serviciu, este faptul ca vei ramane cu tati. El va fi cel care va avea grija de tine in orele cand voi fi eu plecata. Pentru el e ceva natural si firesc, asta face de 1,8 luni :-). Iar pentru tine stiu ca este cea mai buna optiune din cate exista, el este tot ca o „mami” pentru tine.

Este cea mai grea decizie pe care a trebuit sa o iau in intreaga mea viata, ma doare si sunt dezamagita ca nu am putut face mai mult ca sa pot petrece mai mult timp cu tine. Sper sa ma intelegi si sa ma ierti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.